Oamenilor presei (sau pilda filosofului miop)

Asta e ziarul meu, mica mea gazeta, si e atat de slaba la update-uri.. Iti jur ca nu stiu ce m-as fi facut daca as fi fost redactor, sau, mai stiu eu din ce alta breasla jurnalistica sa fi facut parte. Imi place realitatea, desi uneori e atat de abraziva incat te indoi de durere, spiritual vorbind, nu vorbim de chestii mai rele. Insa, daca stau mai bine si ma gandesc, o sa vorbim in randurile ce urmeaza despre o ciudatenie, ce mi se pare un pic lamentabila. Mai sus mentionat este cuvantul ‘jurnalism’. Atasez si un mic disclaimer aici – nu am studiat jurnalismul, nu ma pricep, consider ca gravitez liber departe de vreo orbita a notiunii de jurnalism. Am insa o idee despre cum si in ce fel se mananca notiunea sus-numita. Am mers un pic mai departe, tavalindu-mi putin pupilele prin Codul Deontologic al jurnalistului, adoptat de Conventia Organizatiilor de Media. Ei bine, aici se trag niste linii clare intre ce ar trebui sa citim intr-un ziar de prima mana, si ce se gaseste in acel ziar in numarul de maine. Pare-mi-se ca acest Cod Deontologic, pentru foarte multi jurnalisti este mapa aia de pe coltul biroului. „Care mapa, aia de acolo?”  „Da”  „Aaa.. nu e domne atat de important, alea le citeam in facultate, acum facem meserie aici!” Perfect de acord domnule, e important aspiratorul de 3000 de euro al Zavorancei. Exista o vorba – Un filosof este un miop aflat noaptea intr-o camera pe intuneric, in cautarea pisicii negre, iar un jurnalist este cel care a gasit-o. Stii ce zic? Si ma scufund in presa online, in versiunile electronice ale ziarelor, sau site-urile unor televiziuni de pe la noi. Titlurile sunt in fiecare zi bazate pe acelasi schema, lasand la o parte omorurile, violurile si alte nenorociri, ia ca exemplu felul in care degenereaza toata situatia cu sinuciderea Madalinei Manole. Apar blesteme, vrajitori, case insemnate, conspiratii.. asteptam orci, elfi, maturi zburatoare, harpii,  cavaleri in armura, tomberoanele lui Tolea si mai stiu eu ce alte item-uri „diaconesciene”. Cinic. Or sti ei ce-or sti, insa.. felul in care se vede de aici, din coltul cititorului necizelat.. parol d’onor, mon cher! Am vazut titluri stufoase pe RSS-ul proteveului, insa o data accesate mi-am dat seama ca-s precedate de cate o stire nu mai lunga de doua trei randuri, din care primul era titlul repetat. Si cu modul ‘Din Topor’ pus pe ‘on’ indraznesc sa te intreb – De ce ar trebui sa-mi pese ca Vlad Mirita isi plimba gagica pe ATV? De ce m-ar interesa ca Delia Matache nu face topless? Oare pot sa traiesc si fara sa stiu ca virgula Carmen Serban a fost brutareasa? Sunt sigur ca pot. Acum ma duc sa ma culc, pana nu ma transform in jurnalist, ca doar deh, asta e ziarul meu, mica mea gazeta.

Anunțuri
Published in: on Iulie 22, 2010 at 9:51 pm  Comments (1)  

Mainstream.

Dupa decade de lupte sangeroase cu lenea, si hai sa recunosc, speriat cumva putin de unii bloggeri care ataca si taie in carne vie tot ce se scrie pe pagini mai ‘modeste’ decat ale lor, si care nu le impartasesc ideile cretine si fara haz, revin la micul meu jurnal de bord, neglijat de ceva vreme buna.

Dragule prieten, deci, cuvantul de ordine de azi, e cel din titlu. Direct sau indirect. E o notiune care migreaza prin sute de definitii. O notiune care calatoreste de la muzica si pana in subtilitatile Codului Bunelor Maniere. Suntem tentati deseori sa-i spunem ‘in randul lumii’, ‘ca lumea’, ‘cum trebuie’, etc.  Mainstream-ul e funia de care atarni, de care te tii disperat, si care te zgaltaie si te misca din stanga in dreapta, punandu-ti mari probleme. Tu nu vrei sa cazi. Nimeni nu vrea.  Dar, asa cum fiecare fir sau nor gros de fum, pleaca de la un foc, mocnit sau nu, indraznesc sa ma intreb in sinea mea, care este focul acestui mainstream?  Asa cum fiecare lucru are ying-ul si yang-ul lui, asa si „randul lumii”. Parti mai frumoase, si parti mai ciudate, urate. Nu ma intreb de unde vin cele frumoase. Ci celelalte. De ce retardeaza ele oamenii care le urmeaza?  Chestiile de genul asta, nu te lasa sa evoluezi moral.  O explicatie ar fi, ca e o fuziune a mai multor oameni cu aceleasi puncte de vedere, iar cand raul asta de puncte de vedere isi iese din albie, devine mainstream!  Crasmele de manele, maneaua in general, e mainstream – face it! suntem putini, foarte putini si cu ideologii prea imprastiate ca sa se nasca un mainstream din ele! Ei stiu un lucru – vrem asta! atat. Dezvoltare intelectuala? Evolutie morala? Nici vorba. Gasim d-astea in Spania, nu?  Stupefiantele, mai ales in formele mai accesibile, stii ce zic. Mainstream! Nu ai cum sa nu. Trebuie.  Povestea e „Salut, sunt ****** si sunt spart. Traiesc intr-o lume de sparti, si e marfa, prietenii mei sunt sparti. Probabil fac sex cu prietena mea, care sparta. Grav. Masina mi-a fost sparta de niste sparti care s-au spart pe altceva decat ma sparg eu si prietenii mei. Tata nu ma mai lasa sa o conduc. De, el nu e spart. Idiot. Mergem la party-uri sa ne spargem. Dupa ce ne spargem, adormim plini de bale si ne spargem din nou cand ne trezim. Am o viata marfa. Ma duc sa ma sparg, pa!”     Bineinteles ca nu am cum sa ma prezint in fata interlocutorului cu baliverne de genul „m-am hotarat sa am grija mai mare de mine, mai ales de cand incepusem sa am unele probleme, deci nu mai fumez, si nu mai iau nimic”  si am obosit sa mai militez pentru moderatie si self-control, in vremurile in care am auzit „Magic” si „Special Gold” mai des decat mi-am auzit numele.  Dar am vorbit excesiv despre asta. Muzica, pentru a fi vanduta, trebuie sa fie mainstream, ca sa intri intr-un club de fite, tre sa fii imbracat mainstream. Daca scrii poezii, nu exista mainstream, pentru ca e mainstream sa nu citesti. Repere si tipare. Ce fac ei? Isi vad de mainstream-ul lor, ca o turma al carei cioban nu-l vad. Ce fac eu? Imi vad de ‘mainstream-ul’ meu mergand linistit pe calea mea de om „trist” si „not cool”, sustinandu-mi punctele de vedere, pentru ca binele si raul, astea sunt! (cum spunea cineva..) E mult mai greu sa ai propriile tale ideologii decat sa le imprumuti pe ale altora. Insa.. cineva tot trebuie sa o faca.. Revin..

Un exemplu bun, despre cum distorsioneaza maistream-ul muzica! Eu nu am putut sa ascult pana la capat.

Published in: on Aprilie 13, 2010 at 5:46 pm  Comments (1)  

One year later…

Iata-ma din nou pe 14 ianuarie. Parca alaltaieri abia intemeiasem jurnalul de bord aici de fata, si scriam primul articol. Da, stiu de la o vreme scriu destul de rar.. A trecut un an de atunci, si in afara faptului ca http://www.phlo.tk face un an, indraznesc si intorc privirea inapoi destul de timid. A fost un 2009 care aproape reusise sa ma convinga ca imi merge din ce in ce mai prost si ca naiba stie ce o sa se aleaga, un 2009 care mi-a lasat mai multe ganduri de rau decat sperante de mai bine,si care a fost mai zgarcit cu intamplarile fericite decat anii trecuti. Totusi sunt multumit ca la sfarsit de an, cand toata lumea ia decizii de obicei in legatura cu fripturile si sarmalele, eu am luat decizia de a pune in ‘recovery mode’ starea aia morala pe care o aveam. Iata ca, cu ajutorul unor oameni care (se stiu ei!) fara voia lor, mi-au aratat ca spiritul de camaraderie exista, ca nu sunt deloc singur si ca daca se intampla ca lucrurile sa o ia la vale, am de ce mana sa ma agat, am reusit sa imi fac curat in dulap, sa arunc scheletele de pe acolo cat mai aproape de „trash can-ul” uitarii, si ma simt altfel. Mai bine. Mai pozitiv.  Insa sa nu devenim tragici acum, sau prea sentimentali, ma avant cu viteza excesiva sa elaborez strategia pentru housekeeping! ca doar stii ce zi e maine!   …aoleu, nu stii? iti spun eu – Platim chiria! ha!

Ia si un cantec superb!  – Thanks, Silvia!

Published in: on Ianuarie 14, 2010 at 11:56 am  Comments (2)  

Presedinte n-aveam, in rest aveam de toate.

Hilar. Pentru ca amuzant e putin spus. Si mi-am tot zis ca nu ma apuc sa-mi fac o obisnuinta de a scrie articole ce implica ingrediente politice sau care au legatura cu mizeria asta, insa dupa cum vedem se poarta si nu am cum sa nu notez niste reactii. In primul rand eu sunt fericit ca toata tevatura asta a luat sfarsit, cu intepaturile lor, cu bannerele cu tot felul de mesaje si mesh-uri care ocupa cladiri intregi, emisiuni, dezbateri, si alte gunoaie. Ce gasesc eu hilar? in primul rand, reactia romanului de rand in urma exit poll-urilor alora. Am auzit foarte multi care spuneau ca PSD-ul odata ajuns la putere, e jale mare, ca parjolesc tara comunistii si bolsevicii. Nu-s simpatizant al niciunei formatiuni de soparle cu cravata insa as fi fost de acord cu cei ce spun ca Geoana ca si presedinte nu ar fi fost decat un personaj de joc video, iar joystick-ul in mainile cucuvelelor batrane ca Iliescu & co. Oameni indoielnici ca Voiculescu.. and so on. Am vazut multe scrise si nescrise, care spuneau ca Basescu ar fi totusi alternativa viabila. Nu puteam sa nu remarc stilul de campanie al pesedistilor, foarte agresiv, fara subtilitati, totul pe fata. Jigniri aproape de penibil si filme cu Basescu lovind copii..  oare asa departe ar fi mers in campanie si altii din tari mai civilizate?  Am ras copios la cuvantarea lui Geoana in urma rezultatelor institutelor de sondare, la felul in care sarea ca popcorn-ul, la fata de cadavru a lui Crin Antonescu, la deja celebrul „mama, te uiti la televizor?” si.. da-o in ma-sa.. muzica de la Piratii din Caraibe? Absolut hilar.

Azi, cand rezultatele sunt clare, iar marinerul ramane la timona tarii, eu rad de alt aspect, cei ce ieri fierbeau de nervi, ce injurau comunistii si securistii pesedisti, si se revoltau aprig impotriva lor,  se revolta si injura acum marinerul!  „inca cinci ani cu strambu'”.. si asa mai departe. Nimeni nu stie ce vrea. Nici macar eu din punctul asta de vedere. E ca si cum m-ai fi pus sa votez cum sa fiu impuscat, in frunte sau in ceafa? Am preferat sa ma abtin. Aceiasi oameni de atata timp. Aceleasi promisiuni, desi au mai renuntat la ele in campania asta, contracampania a fost trend-ul. Ma si gandesc cum naiba de exista simpatizanti ai partidelor? ce castiga ei din asta?  Nu e ok ce avem acum, si ce avem din 2004 la putere. Nu era ok deloc nici Geoana si ai lui cu tot cu penelisti. Exista ceva ok pentru tara asta?  O alternativa cu adevarat viabila?  Pana va aparea, imi vad de inotul meu lin in apele clasei sarace, unde ma preocupa mai mult cum „traiesc bine” sau nu prin prisma propriilor mele resurse, unde conteaza mai putin „ai lor”  si mai mult „ai nostri” sau „ai mei”, iar PSD ma va duce cu gandul numai la o extensie de fisier Photoshop.

Si un cantecel colorat…

Published in: on Decembrie 7, 2009 at 6:02 pm  Comments (1)  

Desteapta-te romane! ca te destepti degeaba..

N-am introducere si nici nu caut. Nu e articol electoral, nu se deplange nimic aici, nu favorizez sau atac pe nimeni, sunt niste concluzii bolnave, dar trase cu scarba din realul absolut, cotidian, de neschimbat. Orice lucru merita sanse, una, doua, trei, cinspe. „Patriotism” in adancul sensului lui e un cuvant frumos. Sunt convins ca stii asta. Dar ajung sa-mi pun prea des o intrebare care genereaza lamentari intense – Ce naiba se intampla aici?! Indiferenta e atat de cotidiana incat iti e indiferenta. Atat de multe creiere cu procesoare depasite moral, fara drivere care citesc notiunea de „implicare”. Minciuna si nesimtire afisate pe bannere de zeci de metri patrati. Campanie. Zambesc de pe afise si bannere, priviri livide.. ochi goi.. pentru ce sunt ei acolo? Pentru tine? Exercita-ti dreptul constitutional de a vota, romane! Stai la coada trei ore, sa le dai votul tau, coada interminabila, si politisti care se amuza de ghinionul tau ca s-a inchis sectia de votare si tu si ceilalti 200 de cetateni ati ramas ca prostii afara, fara sa puneti stampila si resemnati.. „Lasa ca votam in turul doi”. Merita?  Suntem codasii Europei, hai sa nu ne mai ascundem dupa deget. Tot aud ideea ca la noi, materia care se preda in scoli, licee, facultati e avansata fata de cea a mai multor tari europene. E bine de stiut, insa asta face diferenta? Statistic, aia au mai multi tineri care spun rugaciunea inaintea mesei, noi avem mai multi care fura cale ferata si violeaza octogenare! Si totusi, scolile-s avansate. Turistii care vin in Bucuresti pleaca dezgustati de un oras-cadavru, (dar imbalsamat) post comunist, infrumusetat de viermisorii stangacei si prost intelesei democratii,  unde nu prea faci diferenta intre centrul istoric si periferia neolitica! Noroaiele au cam aceeasi culoare, romanul se multumeste cu putin, insa „civilizat” nu inseamna numai balustradele de inox de la Obor, din statia lui 34, sau ecranele de pe Cocor. Ce inseamna „civilizat” pentru majoritatea romanului? Modul de viata al Columbenilor, Becalilor si altor maimute pe care ii mai vad la televizor. Mult departe de sensul real al cuvantului. Sistemul e bolnav, iar din metastaza lui curge infectia in vietile noastre, astora de jos. E din topor sa gandesti ca mine, stiu.. Poate sunt eu prost si o sa fie ok. Poate studiile tale pentru care transpiri aici, o sa insemne ceva in Europa, si poate facultatile n-o sa mai fie fabrici de someri. Deci.. ai votat? sa fii sanatos. Nu ai votat? stai linistit, mai ai si alte drepturi constitutionale pentru care esti imbrancit de politie. In 1989 romanii si-au schimbat ultima oara viitorul. Te chinui degeaba. Inca sunt mandru ca vorbesc limba asta, ca sunt roman.. insa in Italia pot sa-mi iau bataie pe chestia asta. (in timp ce italienii sunt felati gratis de curvele romance). Exemple mai sunt zeci. Ce vom vedea? Revolutia bunului simt a lui Antonescu?  Pe Basescu luptand pentru noi? sau filme proaste si acelasi pas inainte (si doi inapoi), adica tango-ul din care Romania nu mai conteneste de 20 de ani?  To be continued…

Photobucket

Published in: on Noiembrie 23, 2009 at 9:19 pm  Lasă un comentariu  

Gri.

Ies din bloc..asta e aerul ala la care ma gandeam asta vara si parea atat de departe.  Rece, umed, nemilos si nesigur. Mai sus e gri, e atat de deprimant gri-ul asta, incat mi-e greu sa am in vedere ca voi tot vedea peisajul pana in aprilie incolo. Metamorfozele se simt, totul se pregateste de hibernare, insa eu ma gandesc de pe banca din statie, oare nu ar fi mai simplu daca as hiberna si eu o data cu mare parte a naturii? Un somn usor si dulce pana in primavara, cand o sa ma trezesc cu soarele in ochi, fara sa-mi pese de am pierdut iarna care a trecut. Nu. Trebuie sa iau frigul in piept, concluzie care imi da un fior… si inchid mai ferm fermoarul, pana la gat. M-as bucura ca un copil la ideea ca vin sarbatorile de iarna, cu miros de cozonac sau placinta cu mere.. As zambi larg la gandul zapezii care schimba fata orasului intristat de ger..  As adormi uitandu-ma la beculetele care lumineaza ritmic in camera mea. Dar cel mai mult m-as bucura daca as putea dormi pana la primavara. Pentru ca stiu ca o sa fie niste sarbatori impodobite cu facturi si problemele cu banii vor lua amploare ca in fiecare an, stiu ca la mine in casa o sa miroasa a cozonac si placinta cu mere, dar de la celelalte apartamente, asa cum stiu ca iarna o sa schimbe fata orasului, dar cu o ploaie scarboasa probabil sau cu nimic.  Sunt pesimist ai spune. Nu, chiar nu.. Astea mi-s perspectivele. Sunt gata sa iau frigul in piept, eu nu obosesc sa incerc, sa lupt, sa sper, si da, suna a cliseu, dar.. asa ar trebui sa faci si tu. In autobuz acum, omul asta in varsta din fata mea probabil tot la perspective troienite se gandeste. Oare el..  nu, nu cred.. Pare singur si sarac, cu cearcane si sacoul vechi. Cu parul alb si pantofi tociti. Insa nu priveste in jos, si ochii ii stralucesc a buna speranta. Zambesc, pentru ca da! asta e ideea! Nu trebuie sa privesti in jos, da din coate, si asa, lovit de griji si de necesitati, priveste inainte.. Hai sa nu ne mai gandim la petele negre ale vietii asteia pestrite. Ma ridic usor de pe scaun si ma intrept spre usa.. Urmeaza statia Decembrie!

Si o piesa..

Published in: on Noiembrie 3, 2009 at 8:08 pm  Lasă un comentariu  

Legalize it! (but not tomorrow…)

Aud tot mai des prin ograda lui Bucur, o gramada de lume care viseaza cu ochii deschisi la legalizarea drogurilor usoare, iarba de exemplu. Ei prevad un viitor luminos in care isi pot rula cuiul in autobuz si il pot aprinde cand coboara.. un viitor in care parintii n-ar mai obiecta la tabieturile etiopiene ale odraslei, pentru ca daca legea zice ca e de bine, atunci e de bine! Un viitor in care orice oras din tara ar mirosi a Amsterdam, unde toata lumea ar fi „high” si fericita. Cand i-ar trimite mamica la piata, pe langa legaturile de marar si patrunjel sa ia si 1-2 de ganja. In locul branzei pe care tanti-ile alea o dau pe gustate ei ar gasi hash marocan.. Si ce fericiti ar fi.. Si-ar castiga banutii de cheltuiala de zi cu zi din vanzarea la vedere si neimpozabila a „marfurilor” prin centrul orasului, de altfel prognozand la o crestere economica considerabila pe seama turismului (era si un cantec..) care na, aici fiind legale lucrurile, s-ar super-dezvolta, dar nu numai. Ei cred ca toata lumea ar fi implinita, inclusiv „baietii de sus”. Fetele ar fi mai usor de cucerit dupa un cui.. mai usor de „exploatat” dupa doua..  Parerile sunt mii. Chiar nu exista nici pic de publicitate sau vreun soi de hater-eala in textul asta, dar aud discutii zi de zi.. seara de seara. Asta m-a pus pe ganduri asa un pic, si prin urmare, am incercat sa desenez si eu un anume viitor vis-a-vis de ce spun ei. Inainte de toate disclaimer-ul – Da doamnelor si domnilor, sunt un rastaman fake-uit cum spunea cineva care se distra la culme pe expresia asta. Eu nu mai fumez nimic. De mult timp. Fara clisee gen „cand eu faceam asta tu… bla bla..”  Nu ma mai pot distra intr-o lume in care asta e un must-have, un must-do, un must-etc.  Nu mai simt niciun fel de satisfactie intre every-day smokeri care numai despre asta vorbesc si si-au modelat lifestyle-ul in jurul ierburilor, avand convingerea ca ei chiar au intrat adanc in pielea personajului de film cu negri pe care il imita cu atata devotament. No offence, guys! Nu vorbesc aici de cei care intr-adevar stiu ce fac, am mai zis asta intr-un post. Invazie de buruieni proaste stropite cu te miri ce diluanti sau alte atrocitati. Nu e siguranta. Eu stau bine in dulcele stil clasic unde berea rece sau Grasa de Cotnari sunt cei mai buni „aditivi”. Si nu ma fac nici mai rastaman decat sunt sau nu, nici mai fake-uit sau nu.. nici nimic. Astea nu le-a facut nimeni trenduri de cacat. Inca. Bun.

Viitorul de care iti spuneam mai sus, desenul meu reprezentand perspectiva din punctul de vedere al legalizarii nu suna bine. Da, pentru unii idioti sunt Gica Contra, iar pentru alti limitati „Ce sa stii tu, ba, tu nu fumezi, astea..” insa imi asum riscul. Ideea e ca Romania asta a noastra nu e nici pe departe pregatita pentru asa ceva. Legalizarea inseamna libertate, insa, ca sa pretuiesti libertatea asta, ai nevoie si de un pic de educatie. Regula se aplica indiferent de forma de libertate. Romania asta a noastra inca are hibe imense de educatie. Noi inca nu suntem civilizati, de acord, se incearca, se reuseste, se incearca din nou, am ajuns undeva in 2009, dar nu suntem la prea mare distanta de 1989. Nu la distanta aia la care ne putem permite sa legalizam drogurile usoare. Pai tu nu vezi la televizor, dar ai idee cati si-au dat diferite damage-uri din pricina cacaturilor astora „legale”? Poate sunt ok, poate unora le fac bine si-s ok.. insa.. da-mi voie sa fiu sceptic. Imagineaza-ti asta – Cine ar intra in afaceri in primele ore de „marfa” legala?  Tiganii, normal, bisnitarii clasici si cred ca deja mi-ai inteles ideea. Iarba la taraba si de Revelion petarde! Pentru comertul legal iti trebuie niste oameni open-minded, insa exista prea putini si prea multi rinoceri cu lanturi Versace care au deja bani de bagat si relatiile necesare. Nu e ok. Altfel vorbind, tu stii ce fumezi, sunt convins. Insa un anume X din cartierul X a carui viata e manelele si scandalul, crezi ca stie? Ai idee cati X din cartierele X, si Y si Z si W au ajuns la cacaturi urate gen dava (heroina) sau pastile  pentru s-au apucat sa fumeze d-astea usoare fara sa stie niste lucruri?  Da, sari si tipa la mine, ca nu creeaza dependenta.  Nu fizica, prietene, mai citeste.  Nu prezinta riscuri aparent, e ok, sunt riscuri minime, insa suficient de nasol pentru orice manelar prost care se aventureaza in necunoscut. Pe bune, tu te-ai simti confortabil sa stii ca toti cocalarii si idiotii fumeaza si se fac praf din niste lucruri care in detrimentul banilor si-ar pierde din naturalul 100% si ar ajunge la 60% substante chimice (nu le mai notez)? Sau te-ar calma gandul ca iarba deschideeee si e frumos si te face peacefull cand si-o cauta cu tine sa ti-o dea sau sa te lase fara n95-ul tau drag? Mai sunt zeci de motive pentru care spun ca nu suntem pregatiti pentru asta.  Unii ar da astea la schimb cu „viitorul” de mai sus, dar cat din el se va realiza? Poate peste 10 ani alta mi-ar fi parerea despre legalizarea asta, dar pana atunci ma gandesc ca „bananierii” nostri inca se mai inghesuie cu miile in Polivalenta la concerte cu malelari – niste pure showcase-uri ale snobismului, prostiei crase si inculturii. Inca ma gandesc ca e ingrijoratoare statistica aia, cu cati din cati vorbesc corect si scriu corect limba lor materna. Inca ma gandesc ca e inadmisibil ca sunt specimene care nu stiu imnul national dar stiu cel putin 5 manele pe de rost.  Iarba le trebuie lor?   Asa ca dragilor trend-isti frustrati de ilegalitatea ierbii, hai sa fim si noi, baieti mari, serios.

Si un slagar..

Published in: on Septembrie 24, 2009 at 2:10 pm  Comments (6)  

Salut, Septembrie!

Pentru ca niste oameni mai fideli „gazetei” mele, sa ma exprim asa, au insistat pe ideea ca am inceput sa lenevesc usor excesiv in ultima vreme, si nu mai public nicio umila cugetare asa cum i-am obisnuit, ma asez din nou in fotoliul meu visiniu (dar nu rapidist) de unde lansez articolul de fata.
Pai dragi prieteni, ce sa va spun, iata ca si eu resimt un pic fade-out-ul asta lent si calm al verii, o vara care nu stiu cate a avut de oferit comparativ cu anul trecut.. Parca a fost o vara lipsita de prea multa aroma, parca nu „m-a miscat” atat de mult, nu stiu, aiurea. A fost si fun, logic altfel nu mi-as fi iertat-o, sa fi lasat 3 luni de vreme frumoasa sa treaca peste mine in timp ce eu o ard pensionar. Asa nu. Au fost de toti si de toate, a fost praf, oras, multi idioti, multe probleme, multe datorii, multe discutii cu multi oameni, mai mult sau mai putin inteligenti, au fost certuri, nervi, neajunsuri, cheltuieli, lipsa de bani, si din nou lipsa de bani, dureri de cap, bere calda, si alte si alte atrocitati..  Asa cum a fost si soare, dimineata la 5:00 din carciuma, direct la tura de Herastrau, pe malul lacului, a fost si bere multa si rece, si multi prieteni, si Vama Veche, cu chitarile, plaja, rasariturile si apusurile ei, cu nisipul si apa ei, cu cocalarii Expiratului cu fussball-ului  Goblinului, cu Banderas si gasca din Arad, cu toate minunile de care imi va fi dor pana la 1 mai 2010.. au fost momente frumoase si foarte frumoase, a fost si distractie, prieteni buni, centrul preistoric.. pe scurt, a fost si nasol, si frumos, si foarte frumos!
Ei bine, ce ne asteapta? Ne asteapta toamna cu drumul ei anevoios catre iarna aia nasoala, in care numai perioada sarbatorilor te mai antreneaza asa un pic. Ce mi se pare super ok e ca septembrie asta, se arunca cu Stufstock-ul care e moca desi nu vom auzi vreo trupa straina, dar nici pretentii nu exista cel putin din partea mea, in conditiile in care toate pregatirile au fost facute pe ultima suta de metri, masa critica de sponsori facandu-si aparitia mai tarziu decat de preconiza, dupa spusele producatorului Golden Stufstock, Rudolf Valentino la jumatatea lui august. Oricum, line-up-ul e ok, cred ca e „best you can get” de la un Stufstock dedicat autohtonilor si cu bugetul la jumate! In alta ordine de idei, gasesc un pic deranjanta suprapunerea festivalului vamaiot cu Tuborg Green Fest-ul din Izvor.. Un eveniment cum mai rar s-au facut pe la noi, exceptand gigantii B’estival sau BestFest ori Coke Live-ul. E o incantare sa ai in mijlocul orasului Guano Apes, Herbaliser, Crystal Method sau Chicane fara bratari colorate, abonamente pe zile sau apa la pahar de carton cumparata in leasing. Lacomul de mine si-ar fi dorit sa ajunga si la Vama Veche si la Green Fest.. dar na, se pare ca tre sa fie din doua una.  Cel mai probabil ne vom vedea in Izvor, dragilor,iar pana una alta uite aici una din „iconicele” piese ale Herbaliser, ati auzit-o pe OST-ul de la Snatch de altfel si una din preferatele mele!  Banzai!

Published in: on Septembrie 3, 2009 at 8:07 pm  Lasă un comentariu  

Vis

Priveste pe ferestra cu un zambet tamp si lipsit de sens. Leviteaza din cotidian si se contopeste usor cu visul lui. Cred ca se gandeste la lucruri ideale.. cum ar fi daca.. Nu ai idee cat de linistit e si in jurul lui e numai liniste si parfumul betisorului care ridica firul de fum firav.. ondulandu-se parca armonic cu muzica aritmica a imaginilor meditatiei lui. Dar nu mediteaza, nu doarme.. viseaza cu ochii deschisi. Nu-mi pot da seama la ce anume.. intoarce capul spre betisor si-l priveste fix. Ar vrea parca sa creada ca poate vorbi cu firicelul de fum, care pare usor agitat acum. Coboara din nou in starea aparent meditativa.. Il intreb aproape in soapta la ce se gandeste.. da din cap usor in semn de refuz. Continui sa-l privesc dar tace.. apoi imi spune cu o voce domoala ca n-ar fi interesant pentru mine daca mi-ar spune. Pe acelasi ton imi spune ca se gandea, asa cum credeam la idealurile lui. Visa cu ochii deschisi la un viitor frumos colorat.. si imi dau seama de asta dupa felul in care  raspunde la intrebarea mea tampa si fara sens, ca zambetul lui de mai devreme. Aproape doua ceasuri mai tarziu il gasesc dormind.. as vrea sa ma autoinvit in visul lui, deci iau loc.. si intunericul parca incepe sa fie sfasiat de dansul unor lumini verzi-albastre.. ca o aurora.. el viseaza.. linistea din jur ar vrea sa ma mangaie cu fiori electrizanti dar continui sa privesc si sa ascult. Visul lui se amplifica.. usor distorsionate si venind din mai multe directii odata, sunete, dar parca franturi de muzica.. nu inteleg ce anume, dar se aude clar si din ce in ce mai aproape. Incerc sa ma obisnuiesc cu ele, dar e greu, sunt foarte ciudate.. Acum incet incepe sa ia forma un decor, da.. sunt parca teleportat intr-un loc in care n-am mai fost pana acum, culorile lui se joaca abstracte, si incep sa se dizolve parca intr-un vortex.. continui sa nu inteleg nimic. Franturile de muzica sunt acum acompaniate de vocea unei fete, care nu stiu ce spune.. Si o si vad, are un zambet foarte frumos.. dar dispare repede in aurora verde-albastra iar sunetele devin asurzitoare.. e un distort perpetuu care ma ameteste, fiorii devin violenti acum iar aurora e parca un reflector puternic care imi bate fix in ochi.. Brusc deschid ochii si privesc spre el.. Ma vad pe mine! Eu sunt el! Doamne, cum e posibil? Intru in panica si imi acopar ochii cu palmele, apoi..         ma trezesc speriat.. in patul meu, acasa.. e ora 4:11, afara ploua cu galeata si totul e cat se poate de real.. Tv-ul deschis pe National Geographic..Bai, ce vis.. of..    cred ca ar trebui sa beau mai putin uneori..

Published in: on August 6, 2009 at 5:34 pm  Comments (1)  

Fii calm.

Sunt prea multe momentele in care timpanele iti obosesc, stiu, am si eu problema asta. E zgomot, mult zgomot, forfota.. oricum ai sta si oriunde ai incerca sa fugi cumva de orchestra de sunete pe frecvente dezordonate ce ti-o ofera habitatul citadin, e foarte greu si aproape de imposibil sa gasesti un loc in care sa nu auzi nimic. Nu simti oricum nevoia sa o faci, suntem mult prea obisnuiti cu asta. De la vecinul care da gauri cu bormasina la ora la care tu schimbi pozitia de dormit si pana la claxoanele din intersectia unde o tipa intr-un Peugeot rosu isi consolideaza gloss-ul de pe buze desi semaforul era pe verde de ceva vreme.. situatii obisnuite. Atat de obisnuite insa, incat si muzica pare influentata de haosul apasator dar fin si perpetuu al peisajului citadin. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca bpm-ul si texturile muzicii de azi se diferentiaza cumva de cele din trecut si prin ‘alura’ mai mult sau mai putin haotica. Dupa caz. Auzi parca din ce in ce mai des.. hardcore, speedcore.. chestii care depasesc 180 bpm cum depaseste Copos viteza legala pe A2. Nu condamn si nu critic in niciun fel oamenii care fac genul asta de muzica, si nici pe cei ce asculta, fac numai referire la evolutia ‘zgomotului’ de-a lungul anilor. Pustii vor hardcore. Ai avea impresia ca se incarca de-a lungul zilei cu zgomotul orasului, si se intalnesc seara la party si se descarca pur si simplu de reziduu-rile sonore imprimate in cortexuri. Interesant. Mie unul imi place linistea. Nevoia de liniste e o nevoie fiziologica, la fel cum avem nevoie sa dormim, sa mancam.. etc. E de notat faptul ca multi, de fapt cea mai mare majoritate isi satisfac nevoia asta numai cand, anatomic daca vrei, sunt constransi. Ca doar ce sens are sa mananci cand nu ti-e foame? Stress-ul pluteste parca in aer ca o materie invizibila si insipida in orele de varf, ore la care cuvantul „calm” pare desprins din mitologie. Cladirile de birouri sunt furnicare de unde coruri de fax-uri, telefoane si imprimante, se inalta in eter intalnindu-se cu cele ale claxoanelor masinilor prinse in ambuteiaje, creandu-se astfel Armageddon-ul urban cotidian din care bietele furnici cu camasi si cravate si fetele obosite scapa numai seara cand se intorc de la munca si se cuibaresc in farama de liniste de acasa.  Linistea face bine. Calmul inseamna refresh-ul spiritului. Nu te da inapoi sa te hranesti cu mai multa liniste decat ai nevoie, iti face bine. Incearca sa nu te mai stresezi din toate nimicurile, trateaza cu calm totul. Cotidianul asta e un nisip miscator, cu cat te agiti mai rau, fara sens, cu atat te afunzi mai adanc. Incearca sa nu te lasi enervat cu una cu doua.. nu are sens.. Fii intodeauna calm si incearca sa le oferi tuturor macar un pic din calmul tau.

Cred ca e ce-ti trebuie, daca o asortezi cu betisoare parfumate!

Sau asa..

Published in: on Iulie 3, 2009 at 2:26 pm  Comments (1)