Fii calm.

Sunt prea multe momentele in care timpanele iti obosesc, stiu, am si eu problema asta. E zgomot, mult zgomot, forfota.. oricum ai sta si oriunde ai incerca sa fugi cumva de orchestra de sunete pe frecvente dezordonate ce ti-o ofera habitatul citadin, e foarte greu si aproape de imposibil sa gasesti un loc in care sa nu auzi nimic. Nu simti oricum nevoia sa o faci, suntem mult prea obisnuiti cu asta. De la vecinul care da gauri cu bormasina la ora la care tu schimbi pozitia de dormit si pana la claxoanele din intersectia unde o tipa intr-un Peugeot rosu isi consolideaza gloss-ul de pe buze desi semaforul era pe verde de ceva vreme.. situatii obisnuite. Atat de obisnuite insa, incat si muzica pare influentata de haosul apasator dar fin si perpetuu al peisajului citadin. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca bpm-ul si texturile muzicii de azi se diferentiaza cumva de cele din trecut si prin ‘alura’ mai mult sau mai putin haotica. Dupa caz. Auzi parca din ce in ce mai des.. hardcore, speedcore.. chestii care depasesc 180 bpm cum depaseste Copos viteza legala pe A2. Nu condamn si nu critic in niciun fel oamenii care fac genul asta de muzica, si nici pe cei ce asculta, fac numai referire la evolutia ‘zgomotului’ de-a lungul anilor. Pustii vor hardcore. Ai avea impresia ca se incarca de-a lungul zilei cu zgomotul orasului, si se intalnesc seara la party si se descarca pur si simplu de reziduu-rile sonore imprimate in cortexuri. Interesant. Mie unul imi place linistea. Nevoia de liniste e o nevoie fiziologica, la fel cum avem nevoie sa dormim, sa mancam.. etc. E de notat faptul ca multi, de fapt cea mai mare majoritate isi satisfac nevoia asta numai cand, anatomic daca vrei, sunt constransi. Ca doar ce sens are sa mananci cand nu ti-e foame? Stress-ul pluteste parca in aer ca o materie invizibila si insipida in orele de varf, ore la care cuvantul „calm” pare desprins din mitologie. Cladirile de birouri sunt furnicare de unde coruri de fax-uri, telefoane si imprimante, se inalta in eter intalnindu-se cu cele ale claxoanelor masinilor prinse in ambuteiaje, creandu-se astfel Armageddon-ul urban cotidian din care bietele furnici cu camasi si cravate si fetele obosite scapa numai seara cand se intorc de la munca si se cuibaresc in farama de liniste de acasa.  Linistea face bine. Calmul inseamna refresh-ul spiritului. Nu te da inapoi sa te hranesti cu mai multa liniste decat ai nevoie, iti face bine. Incearca sa nu te mai stresezi din toate nimicurile, trateaza cu calm totul. Cotidianul asta e un nisip miscator, cu cat te agiti mai rau, fara sens, cu atat te afunzi mai adanc. Incearca sa nu te lasi enervat cu una cu doua.. nu are sens.. Fii intodeauna calm si incearca sa le oferi tuturor macar un pic din calmul tau.

Cred ca e ce-ti trebuie, daca o asortezi cu betisoare parfumate!

Sau asa..

Anunțuri
Published in: on Iulie 3, 2009 at 2:26 pm  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://bluelimes.wordpress.com/2009/07/03/108/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. http://www.youtube.com/watch?v=Tvsn-c4aKd4&feature=related uite, tot pentru betisoare parfumate 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: