Gri.

Ies din bloc..asta e aerul ala la care ma gandeam asta vara si parea atat de departe.  Rece, umed, nemilos si nesigur. Mai sus e gri, e atat de deprimant gri-ul asta, incat mi-e greu sa am in vedere ca voi tot vedea peisajul pana in aprilie incolo. Metamorfozele se simt, totul se pregateste de hibernare, insa eu ma gandesc de pe banca din statie, oare nu ar fi mai simplu daca as hiberna si eu o data cu mare parte a naturii? Un somn usor si dulce pana in primavara, cand o sa ma trezesc cu soarele in ochi, fara sa-mi pese de am pierdut iarna care a trecut. Nu. Trebuie sa iau frigul in piept, concluzie care imi da un fior… si inchid mai ferm fermoarul, pana la gat. M-as bucura ca un copil la ideea ca vin sarbatorile de iarna, cu miros de cozonac sau placinta cu mere.. As zambi larg la gandul zapezii care schimba fata orasului intristat de ger..  As adormi uitandu-ma la beculetele care lumineaza ritmic in camera mea. Dar cel mai mult m-as bucura daca as putea dormi pana la primavara. Pentru ca stiu ca o sa fie niste sarbatori impodobite cu facturi si problemele cu banii vor lua amploare ca in fiecare an, stiu ca la mine in casa o sa miroasa a cozonac si placinta cu mere, dar de la celelalte apartamente, asa cum stiu ca iarna o sa schimbe fata orasului, dar cu o ploaie scarboasa probabil sau cu nimic.  Sunt pesimist ai spune. Nu, chiar nu.. Astea mi-s perspectivele. Sunt gata sa iau frigul in piept, eu nu obosesc sa incerc, sa lupt, sa sper, si da, suna a cliseu, dar.. asa ar trebui sa faci si tu. In autobuz acum, omul asta in varsta din fata mea probabil tot la perspective troienite se gandeste. Oare el..  nu, nu cred.. Pare singur si sarac, cu cearcane si sacoul vechi. Cu parul alb si pantofi tociti. Insa nu priveste in jos, si ochii ii stralucesc a buna speranta. Zambesc, pentru ca da! asta e ideea! Nu trebuie sa privesti in jos, da din coate, si asa, lovit de griji si de necesitati, priveste inainte.. Hai sa nu ne mai gandim la petele negre ale vietii asteia pestrite. Ma ridic usor de pe scaun si ma intrept spre usa.. Urmeaza statia Decembrie!

Si o piesa..

Vraiste TV

Ingredientele care sa te faca sa scrii un articol ca cel de fata sunt prezente la apel. O vreme de iti seaca tot cheful si buna dispozitie, ti-e si frica sa te uiti la uptime-ul netului sa vezi de cat timp stai ca o meduza moarta, cu televizorul aprins… de fapt aici si vreau sa ajung, la partea cu CE ti se mai serveste tie, scump consumator de media de-a sila. Stiu ca ai de ales, ce anume consumi tu din media? pai faza e simpla in genere, ai de exemplu 30 de posturi tv din care sa alegi, si numai cateva din ele intr-adevar difuzeaza ceva care mai merita vazut. Ok pana aici, nimic de zis, insa ce se intampla cu celelalte? Ce folos au de pe urma mizeriilor de oameni pe care i-au ridicat la rang de vedete? Cam cati bani le intra? Totul se reduce in ultimii ani la incasarile lor, numai e nimeni orientat catre fraierul ala care se uita la televizor, ci catre ce beneficii au avea de pe urma lui. Hai sa elaboram o strategie ca firma X sa-i vanda idiotului un aparat de facut abdomenul plat si un set de cutite chinezesti si sa ne luam si noi un comision frumos. Bang. Exces de teleshopping.  Pai e exces, peste limita bunului simt. Filme mai de Doamne-ajuta intrerupte de cate 50 de pauze publicitare de 10 minute.. Hai sa ii facem o imagine lui Ogica, doar a castigat la loto omul, e tare! Apoi punem intr-un ceaun 2kg de vopsea de par, 300kg de slanina de porc, prostie crasa pana amestecul devine omogen si gata e Nikita de iesit pe sticla! Hai sa mai perindam si o babaciune de 114 ani care se vrea actrita porno si danseaza ‘lasciv’ la castorul de Diaconescu in emisiune desi o flatulatie mai puternica i-ar fi fatala, si lista continua interminabil, cu personaje a caror prostie te face sa razi cu lacrimi de crocodil.  La noi daca esti indeajuns de prost, esti vedeta! E suficient sa nu stii sa legi 2 cuvinte, sa ai bani, bani multi, ca deh.. sa stii cu manelele, si poti sa candidezi si la presedentie!  E revoltator ca un jegos oligofren autist ca Nati Meir poate (putea) candida, desi vorbeste romana in proportie de 5%, si face (facea) campanie cu manelisti. S-a dus unde ii e locul si sper sa mai ramana 15 ani acolo! De ciobanul din Pipera deja nu mai e nimic de zis. Asadar se arunca toate muraturile obosite pe ecran, ca asa e romanul, paine si circ sa-i dai. Ma uitam aseara pasager la nu stiu ce emisiune si am ramas blocat cand le-am vazut pe lesinatele de Bambi, care intrebate daca s-au apucat de manele, au raspuns categoric, ca NU! ele canta MUZICA GRECEASCA CU VERSURI IN ROMANA!! imposibil, m-am strambat de ras! Au mai adaugat smerite (pupincurism) ceva de genul ca manelistii fac treaba de supra-oameni ca pot canta o noapte intreaga. Pai nu crezi, proasta penisului ca-s motivati? ca arunca cercopitecii, gibonii si babuinii de Strehaia pe ei ce bani care valoreaza cam de 5 ori cat colagenul din buzele alea ale tale in care as infige un polonic si 3 picioare de scaun! Uite, na. Este 5:39 si pe antena 1, si in loc sa se dezbata un subiect ca vanzarea insulinei catre bolnavi cu 500 de lei, ei discuta despre ilustrii Ogica si Lazarus care se scandalagesc ca idiotii, sa mai castige si ei notorietate.  Asta avem noi, dragule. Balti adanci de pestilenta, in care ne tavalim fara sa obiectam ceva, ca.. asa ne-am obisnuit. Disclaimer-ul articolului – Nu incerc sa-mi fac reclama pe seama maimutelor enumerate mai sus. Punct.

Baietii astia fac muzica, nu clovnarie.. desi.. la televizor nu i-am vazut..

…nu am fost eu pe faza sau nu au loc din cauza ca televiziunea vrea d-astia?..

..si mai sunt inca multe exemple si multe de zis.. din pacate..

Legalize it! (but not tomorrow…)

Aud tot mai des prin ograda lui Bucur, o gramada de lume care viseaza cu ochii deschisi la legalizarea drogurilor usoare, iarba de exemplu. Ei prevad un viitor luminos in care isi pot rula cuiul in autobuz si il pot aprinde cand coboara.. un viitor in care parintii n-ar mai obiecta la tabieturile etiopiene ale odraslei, pentru ca daca legea zice ca e de bine, atunci e de bine! Un viitor in care orice oras din tara ar mirosi a Amsterdam, unde toata lumea ar fi “high” si fericita. Cand i-ar trimite mamica la piata, pe langa legaturile de marar si patrunjel sa ia si 1-2 de ganja. In locul branzei pe care tanti-ile alea o dau pe gustate ei ar gasi hash marocan.. Si ce fericiti ar fi.. Si-ar castiga banutii de cheltuiala de zi cu zi din vanzarea la vedere si neimpozabila a “marfurilor” prin centrul orasului, de altfel prognozand la o crestere economica considerabila pe seama turismului (era si un cantec..) care na, aici fiind legale lucrurile, s-ar super-dezvolta, dar nu numai. Ei cred ca toata lumea ar fi implinita, inclusiv “baietii de sus”. Fetele ar fi mai usor de cucerit dupa un cui.. mai usor de “exploatat” dupa doua..  Parerile sunt mii. Chiar nu exista nici pic de publicitate sau vreun soi de hater-eala in textul asta, dar aud discutii zi de zi.. seara de seara. Asta m-a pus pe ganduri asa un pic, si prin urmare, am incercat sa desenez si eu un anume viitor vis-a-vis de ce spun ei. Inainte de toate disclaimer-ul – Da doamnelor si domnilor, sunt un rastaman fake-uit cum spunea cineva care se distra la culme pe expresia asta. Eu nu mai fumez nimic. De mult timp. Fara clisee gen “cand eu faceam asta tu… bla bla..”  Nu ma mai pot distra intr-o lume in care asta e un must-have, un must-do, un must-etc.  Nu mai simt niciun fel de satisfactie intre every-day smokeri care numai despre asta vorbesc si si-au modelat lifestyle-ul in jurul ierburilor, avand convingerea ca ei chiar au intrat adanc in pielea personajului de film cu negri pe care il imita cu atata devotament. No offence, guys! Nu vorbesc aici de cei care intr-adevar stiu ce fac, am mai zis asta intr-un post. Invazie de buruieni proaste stropite cu te miri ce diluanti sau alte atrocitati. Nu e siguranta. Eu stau bine in dulcele stil clasic unde berea rece sau Grasa de Cotnari sunt cei mai buni “aditivi”. Si nu ma fac nici mai rastaman decat sunt sau nu, nici mai fake-uit sau nu.. nici nimic. Astea nu le-a facut nimeni trenduri de cacat. Inca. Bun.

Viitorul de care iti spuneam mai sus, desenul meu reprezentand perspectiva din punctul de vedere al legalizarii nu suna bine. Da, pentru unii idioti sunt Gica Contra, iar pentru alti limitati “Ce sa stii tu, ba, tu nu fumezi, astea..” insa imi asum riscul. Ideea e ca Romania asta a noastra nu e nici pe departe pregatita pentru asa ceva. Legalizarea inseamna libertate, insa, ca sa pretuiesti libertatea asta, ai nevoie si de un pic de educatie. Regula se aplica indiferent de forma de libertate. Romania asta a noastra inca are hibe imense de educatie. Noi inca nu suntem civilizati, de acord, se incearca, se reuseste, se incearca din nou, am ajuns undeva in 2009, dar nu suntem la prea mare distanta de 1989. Nu la distanta aia la care ne putem permite sa legalizam drogurile usoare. Pai tu nu vezi la televizor, dar ai idee cati si-au dat diferite damage-uri din pricina cacaturilor astora “legale”? Poate sunt ok, poate unora le fac bine si-s ok.. insa.. da-mi voie sa fiu sceptic. Imagineaza-ti asta – Cine ar intra in afaceri in primele ore de “marfa” legala?  Tiganii, normal, bisnitarii clasici si cred ca deja mi-ai inteles ideea. Iarba la taraba si de Revelion petarde! Pentru comertul legal iti trebuie niste oameni open-minded, insa exista prea putini si prea multi rinoceri cu lanturi Versace care au deja bani de bagat si relatiile necesare. Nu e ok. Altfel vorbind, tu stii ce fumezi, sunt convins. Insa un anume X din cartierul X a carui viata e manelele si scandalul, crezi ca stie? Ai idee cati X din cartierele X, si Y si Z si W au ajuns la cacaturi urate gen dava (heroina) sau pastile  pentru s-au apucat sa fumeze d-astea usoare fara sa stie niste lucruri?  Da, sari si tipa la mine, ca nu creeaza dependenta.  Nu fizica, prietene, mai citeste.  Nu prezinta riscuri aparent, e ok, sunt riscuri minime, insa suficient de nasol pentru orice manelar prost care se aventureaza in necunoscut. Pe bune, tu te-ai simti confortabil sa stii ca toti cocalarii si idiotii fumeaza si se fac praf din niste lucruri care in detrimentul banilor si-ar pierde din naturalul 100% si ar ajunge la 60% substante chimice (nu le mai notez)? Sau te-ar calma gandul ca iarba deschideeee si e frumos si te face peacefull cand si-o cauta cu tine sa ti-o dea sau sa te lase fara n95-ul tau drag? Mai sunt zeci de motive pentru care spun ca nu suntem pregatiti pentru asta.  Unii ar da astea la schimb cu “viitorul” de mai sus, dar cat din el se va realiza? Poate peste 10 ani alta mi-ar fi parerea despre legalizarea asta, dar pana atunci ma gandesc ca “bananierii” nostri inca se mai inghesuie cu miile in Polivalenta la concerte cu malelari – niste pure showcase-uri ale snobismului, prostiei crase si inculturii. Inca ma gandesc ca e ingrijoratoare statistica aia, cu cati din cati vorbesc corect si scriu corect limba lor materna. Inca ma gandesc ca e inadmisibil ca sunt specimene care nu stiu imnul national dar stiu cel putin 5 manele pe de rost.  Iarba le trebuie lor?   Asa ca dragilor trend-isti frustrati de ilegalitatea ierbii, hai sa fim si noi, baieti mari, serios.

Si un slagar..

Sub-A-Dub

Sunt atatea lucruri pe care atatia oameni le fac.. Unii fac fotbal de performanta, altii stand-up comedy. Altii picteaza pe panza sau deseneaza pe asfalt. Noi punem muzica. Poate ca si la noi e vorba de o anume nevoie de exprimare. Ce vrem sa exprimam? Pai in primul rand faptul ca suntem acolo sa printam fun si buna dispozitie pe neuronii celor care ne asculta. Public care usor usor isi ingroasa imbucurator randurile. Nu avem idei preconcepute sau te miri ce tipare pentru desfasurarea unui party,cum se mai obisnuieste pe la ‘casele mai mari’, asa cum nu avem impresii de headlineri, de mari Dj-s. Conceptul Sub-A-Dub e in crestere, dupa cum unii din voi sigur ati observat, si incercam pe cat posibil sa imbunatatim ‘aspectul’ party-ului. Pentru cei care nu stiu cu ce se mananca Sub-A-Dub.. ei bine, dragilor, este un party cu frecventa saptamanala, adica in fiecare marti, singurul din oras de acest gen. Ce se asculta? In principiu e un cocktail deloc gretos si bine asortat de liquid drum and bass, jump-up, neuro, ragga jungle, indulcit cu cele mai bune sortimente de dubstep sau grime.  Da, e un cocktail de care poti face exces!  Toata treaba incepe pe la 22:00 asa, in Suburbia (Selari 19), desi cred ca trebuie sa ai in vedere ca ‘auditoriul’ incepe ceva mai tarziu sa populeze clubul. Noaptea e lunga, oricum. Aici e afisul cu ce avem martea ce vine, Filth-er e pe zona..  Sa nu uiti ca daca ai nevoie de sunete, culori si vibratii, le gasesti la noi.

Salut, Septembrie!

Pentru ca niste oameni mai fideli “gazetei” mele, sa ma exprim asa, au insistat pe ideea ca am inceput sa lenevesc usor excesiv in ultima vreme, si nu mai public nicio umila cugetare asa cum i-am obisnuit, ma asez din nou in fotoliul meu visiniu (dar nu rapidist) de unde lansez articolul de fata.
Pai dragi prieteni, ce sa va spun, iata ca si eu resimt un pic fade-out-ul asta lent si calm al verii, o vara care nu stiu cate a avut de oferit comparativ cu anul trecut.. Parca a fost o vara lipsita de prea multa aroma, parca nu “m-a miscat” atat de mult, nu stiu, aiurea. A fost si fun, logic altfel nu mi-as fi iertat-o, sa fi lasat 3 luni de vreme frumoasa sa treaca peste mine in timp ce eu o ard pensionar. Asa nu. Au fost de toti si de toate, a fost praf, oras, multi idioti, multe probleme, multe datorii, multe discutii cu multi oameni, mai mult sau mai putin inteligenti, au fost certuri, nervi, neajunsuri, cheltuieli, lipsa de bani, si din nou lipsa de bani, dureri de cap, bere calda, si alte si alte atrocitati..  Asa cum a fost si soare, dimineata la 5:00 din carciuma, direct la tura de Herastrau, pe malul lacului, a fost si bere multa si rece, si multi prieteni, si Vama Veche, cu chitarile, plaja, rasariturile si apusurile ei, cu nisipul si apa ei, cu cocalarii Expiratului cu fussball-ului  Goblinului, cu Banderas si gasca din Arad, cu toate minunile de care imi va fi dor pana la 1 mai 2010.. au fost momente frumoase si foarte frumoase, a fost si distractie, prieteni buni, centrul preistoric.. pe scurt, a fost si nasol, si frumos, si foarte frumos!
Ei bine, ce ne asteapta? Ne asteapta toamna cu drumul ei anevoios catre iarna aia nasoala, in care numai perioada sarbatorilor te mai antreneaza asa un pic. Ce mi se pare super ok e ca septembrie asta, se arunca cu Stufstock-ul care e moca desi nu vom auzi vreo trupa straina, dar nici pretentii nu exista cel putin din partea mea, in conditiile in care toate pregatirile au fost facute pe ultima suta de metri, masa critica de sponsori facandu-si aparitia mai tarziu decat de preconiza, dupa spusele producatorului Golden Stufstock, Rudolf Valentino la jumatatea lui august. Oricum, line-up-ul e ok, cred ca e “best you can get” de la un Stufstock dedicat autohtonilor si cu bugetul la jumate! In alta ordine de idei, gasesc un pic deranjanta suprapunerea festivalului vamaiot cu Tuborg Green Fest-ul din Izvor.. Un eveniment cum mai rar s-au facut pe la noi, exceptand gigantii B’estival sau BestFest ori Coke Live-ul. E o incantare sa ai in mijlocul orasului Guano Apes, Herbaliser, Crystal Method sau Chicane fara bratari colorate, abonamente pe zile sau apa la pahar de carton cumparata in leasing. Lacomul de mine si-ar fi dorit sa ajunga si la Vama Veche si la Green Fest.. dar na, se pare ca tre sa fie din doua una.  Cel mai probabil ne vom vedea in Izvor, dragilor,iar pana una alta uite aici una din “iconicele” piese ale Herbaliser, ati auzit-o pe OST-ul de la Snatch de altfel si una din preferatele mele!  Banzai!

Vis

Priveste pe ferestra cu un zambet tamp si lipsit de sens. Leviteaza din cotidian si se contopeste usor cu visul lui. Cred ca se gandeste la lucruri ideale.. cum ar fi daca.. Nu ai idee cat de linistit e si in jurul lui e numai liniste si parfumul betisorului care ridica firul de fum firav.. ondulandu-se parca armonic cu muzica aritmica a imaginilor meditatiei lui. Dar nu mediteaza, nu doarme.. viseaza cu ochii deschisi. Nu-mi pot da seama la ce anume.. intoarce capul spre betisor si-l priveste fix. Ar vrea parca sa creada ca poate vorbi cu firicelul de fum, care pare usor agitat acum. Coboara din nou in starea aparent meditativa.. Il intreb aproape in soapta la ce se gandeste.. da din cap usor in semn de refuz. Continui sa-l privesc dar tace.. apoi imi spune cu o voce domoala ca n-ar fi interesant pentru mine daca mi-ar spune. Pe acelasi ton imi spune ca se gandea, asa cum credeam la idealurile lui. Visa cu ochii deschisi la un viitor frumos colorat.. si imi dau seama de asta dupa felul in care  raspunde la intrebarea mea tampa si fara sens, ca zambetul lui de mai devreme. Aproape doua ceasuri mai tarziu il gasesc dormind.. as vrea sa ma autoinvit in visul lui, deci iau loc.. si intunericul parca incepe sa fie sfasiat de dansul unor lumini verzi-albastre.. ca o aurora.. el viseaza.. linistea din jur ar vrea sa ma mangaie cu fiori electrizanti dar continui sa privesc si sa ascult. Visul lui se amplifica.. usor distorsionate si venind din mai multe directii odata, sunete, dar parca franturi de muzica.. nu inteleg ce anume, dar se aude clar si din ce in ce mai aproape. Incerc sa ma obisnuiesc cu ele, dar e greu, sunt foarte ciudate.. Acum incet incepe sa ia forma un decor, da.. sunt parca teleportat intr-un loc in care n-am mai fost pana acum, culorile lui se joaca abstracte, si incep sa se dizolve parca intr-un vortex.. continui sa nu inteleg nimic. Franturile de muzica sunt acum acompaniate de vocea unei fete, care nu stiu ce spune.. Si o si vad, are un zambet foarte frumos.. dar dispare repede in aurora verde-albastra iar sunetele devin asurzitoare.. e un distort perpetuu care ma ameteste, fiorii devin violenti acum iar aurora e parca un reflector puternic care imi bate fix in ochi.. Brusc deschid ochii si privesc spre el.. Ma vad pe mine! Eu sunt el! Doamne, cum e posibil? Intru in panica si imi acopar ochii cu palmele, apoi..         ma trezesc speriat.. in patul meu, acasa.. e ora 4:11, afara ploua cu galeata si totul e cat se poate de real.. Tv-ul deschis pe National Geographic..Bai, ce vis.. of..    cred ca ar trebui sa beau mai putin uneori..

Fii calm.

Sunt prea multe momentele in care timpanele iti obosesc, stiu, am si eu problema asta. E zgomot, mult zgomot, forfota.. oricum ai sta si oriunde ai incerca sa fugi cumva de orchestra de sunete pe frecvente dezordonate ce ti-o ofera habitatul citadin, e foarte greu si aproape de imposibil sa gasesti un loc in care sa nu auzi nimic. Nu simti oricum nevoia sa o faci, suntem mult prea obisnuiti cu asta. De la vecinul care da gauri cu bormasina la ora la care tu schimbi pozitia de dormit si pana la claxoanele din intersectia unde o tipa intr-un Peugeot rosu isi consolideaza gloss-ul de pe buze desi semaforul era pe verde de ceva vreme.. situatii obisnuite. Atat de obisnuite insa, incat si muzica pare influentata de haosul apasator dar fin si perpetuu al peisajului citadin. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa iti dai seama ca bpm-ul si texturile muzicii de azi se diferentiaza cumva de cele din trecut si prin ‘alura’ mai mult sau mai putin haotica. Dupa caz. Auzi parca din ce in ce mai des.. hardcore, speedcore.. chestii care depasesc 180 bpm cum depaseste Copos viteza legala pe A2. Nu condamn si nu critic in niciun fel oamenii care fac genul asta de muzica, si nici pe cei ce asculta, fac numai referire la evolutia ‘zgomotului’ de-a lungul anilor. Pustii vor hardcore. Ai avea impresia ca se incarca de-a lungul zilei cu zgomotul orasului, si se intalnesc seara la party si se descarca pur si simplu de reziduu-rile sonore imprimate in cortexuri. Interesant. Mie unul imi place linistea. Nevoia de liniste e o nevoie fiziologica, la fel cum avem nevoie sa dormim, sa mancam.. etc. E de notat faptul ca multi, de fapt cea mai mare majoritate isi satisfac nevoia asta numai cand, anatomic daca vrei, sunt constransi. Ca doar ce sens are sa mananci cand nu ti-e foame? Stress-ul pluteste parca in aer ca o materie invizibila si insipida in orele de varf, ore la care cuvantul “calm” pare desprins din mitologie. Cladirile de birouri sunt furnicare de unde coruri de fax-uri, telefoane si imprimante, se inalta in eter intalnindu-se cu cele ale claxoanelor masinilor prinse in ambuteiaje, creandu-se astfel Armageddon-ul urban cotidian din care bietele furnici cu camasi si cravate si fetele obosite scapa numai seara cand se intorc de la munca si se cuibaresc in farama de liniste de acasa.  Linistea face bine. Calmul inseamna refresh-ul spiritului. Nu te da inapoi sa te hranesti cu mai multa liniste decat ai nevoie, iti face bine. Incearca sa nu te mai stresezi din toate nimicurile, trateaza cu calm totul. Cotidianul asta e un nisip miscator, cu cat te agiti mai rau, fara sens, cu atat te afunzi mai adanc. Incearca sa nu te lasi enervat cu una cu doua.. nu are sens.. Fii intodeauna calm si incearca sa le oferi tuturor macar un pic din calmul tau.

Cred ca e ce-ti trebuie, daca o asortezi cu betisoare parfumate!

Sau asa..

Zestre (eu, ratatul)

Totusi nu stiu cat sens are sa scriu randurile astea, jur. Ma consider inamicul ideilor preconcepute, sustinute cu un zel excesiv, si la o privire mai atenta, fara sens! Ma mai consider cu inversunare inamicul materialismului dus la proportii astronomice, dus la stadiu de boala pandemica, ale carei victime nu pot fi cuprinse in statistici prea precise.  Purtam o discutie acum ceva timp cu cineva, o discutie care a scos la suprafata niste concluzii (ale persoanei, in ceea ce ma priveste) care desi nu m-au mirat, m-au pus un pic pe ganduri. Norocosul de mine, nu cred ca mi-ar fi trecut prin cap ideea de a reflecta la lucruri ca astea, “neprovocat”. Challenge-ul care mi-a animat procesorul a constat in pasajul “Tu, la 25 de ani sau cati ai, esti un ratat, nu ai realizat nimic!” Super! Ar fi de precizat ca am 23 de ani la ora asta, persoana in cauza nu-si amintea varsta mea, desi ma stie de niste ani. Hai sa stam putin de vorba despre realizarile astea, despre stadiul de ratat, mediocru sau.. superstar (?). Inainte de stadiile astea sociale, suntem toti oameni. Cu ce venim pe lumea asta? Ce producem aici si pentru ce? Ce lasam aici cand plecam si pentru ce? Nu venim pe lume cu nimic. Absolut nimic. In general suntem crescuti si intretinuti fizic, moral si sub toate formele de parinti sau alti oameni maturi, fiind hraniti cu ideile lor, crezurile lor, si metodele lor de crestere. Ne dezvoltam pe scheletul metodelor, ajungand la varsta la care mugurele ratiunii e aproape inflorit. Atunci iti dai seama ca un mod de trai decent se bazeaza pe niste resurse. Cand deja ratiunea devine fruct, incep sa curga erorile. Erori cel mai des intalnite la mult prea raspandita categorie de oameni care gandesc inainte din perspectiva “exteriorului” si apoi din propria perspectiva. Intrebari: De ce ai vrea (exemplu) o casa cu sapte camere daca nu ai avea nevoie decat de doua? De ce vrei zece masini daca nu ai nevoie decat de una? De ce vrei 1500 de lei pe zi, daca nu ai pe ce sa cheltui mai mult de 500? De ce masini case si bani? De ce vrei sa te cunoasca toata lumea cand nu ai nevoie de mai mult de doi sau trei prieteni adevarati cu care poti muta munti? De ce ti-ai dori mai mult decat ai nevoie? Nu iei nimic cu tine cand “pleci” Ce faci cu toata zestrea asta?  De ce ti-ai creste copilul in puf? Tot ce e material nu e facut sa te faca fericit, ci sa te controleze, cand esti fericit pe deplin, esti controlat pe deplin! material vorbind. Sunteti prea multi acolo care spuneti ca “Banii nu aduc fericirea dar o intretin”, mai multi care sunteti de parere ca banii rezolva tot. Sunteti prea multi acolo pentru care scopul suprem e ‘zestrea’. Bani, prestigiu, case, masini, lux, “viata buna”. Astea sunt numite ‘viata buna’ pentru oamenii limitati. Privind lucrurile din perspectiva mea de ratat cu zero realizari, lucrurile stau in urmatorul fel: Nu am o casa a mea, stau cu chirie de ani buni, cu banii sunt la limita supravietuirii, nu am masina, nu am haine scumpe, nu mai fumez, etc.. dar.. am o viata grea si frumoasa, o viata plina de provocari, o viata care ma invata in fiecare minut cate ceva, plina de momente frumoase sau mai putin frumoase, o viata in care nimic nu e la fel. Stiu ca nu sunt gata sa-mi doresc mai mult decat am decat in momentul in care respect putinul. Stiu ca nu faima imi trebuie, ci numai oamenii aia pe care daca acum, la ora 3:34 dimineata afla ca am patit ceva, sunt aici in secunda 1. Stiu ca nu belsug imi trebuie mie, ci numai ce am nevoie. Stiu ca sunt fericit cu lucrurile pe care le am acum, de la bmx, si pana la pisica ce doarme langa mine acum. Stiu ca respectul nu se impune, mai ales facand uz de conditia sociala. Stiu ca ce intelegi tu prin “viata buna” nu e nici pe departe ce inteleg eu prin “viata frumoasa”. Stiu ca am Divinitatea deasupra, si odata si odata o sa fiu bine, nu am dubii! Stiu ca lupt sa am ce-mi lipseste si atat. Urez mult noroc tuturor care sunt de parere ca eu sau cei ca mine suntem ratati, sa ajunga sus, si sa nu priveasca in jos catre baza piramidei, catre noi, ratatii. Stiu ca stiu sa iert, stiu sa iubesc, stiu sa respect. Stiu ca ma simt al naibii de bine in pielea mea! Stiu ca atata timp cat soarele rasare in fiecare dimineata, rasfatandu-ma, nu banii fac pamantul sa se invarta. Iar in sfarsit, stiu cat de diferit definim noi fericirea…

“Sunt oameni care au multi bani si oameni care sunt bogati”

Gabrielle Bonheur (Coco) Chanel

“Oamenii care au zece milioane, nu sunt mai fericiti decat cei care au noua milioane”

Hobart Ray Brown

“Fericirea adevarata, n-o are, nu poate sa o aiba decat acela care o da. Si, ca sa o dai, nu e nevoie sa o ai; iar ca sa o ai, trebuie sa incepi prin a o da.

Alexandru Vlahuta

M-am dat in Stamba!

Probabil ai mai auzit si tu pe colo si pe colo, dar daca nu ai fost, fara nici cel mai mic spirit de advertising iti recomand locul ala. Stamba Cafe se afla in ‘headquarter’-ul carciumingului profesionist, adica in centrul istoric al Bucurestiului pe Gabroveni 19. E un loc cochet daca pot spune asa, desi m-as arunca sa-l descriu ca fiind mai ‘high end’, ridicand semnificativ stafeta look-ului carciumilor sau teraselor unde ne racorim cu averse de sprit. Are cate putin din toate, dar ‘putin’ nu inseamna nici pe departe nesatisfacator. Ai si terasa destul de incapatoare, umbra, frumos.. Camera unde se afla barul nu e imensa insa comoda, iti da o senzatie de chill.. ai lenevi asa cu o bere rece pe dinainte.(ceea ce am facut si eu de altfel!)Muzica variaza practic, nu-i monotonie,  nu plictiseste timpanul si da clasa grav teraselor “de fite” unde se asculta radio. Jos..  ei bine jos ai de a face cu o explozie de culoare efervescenta, chiar ramai asa un pic ‘blocat’ sa analizezi ce se intampla acolo si te uiti ca un turist asiatic in Madagascar la stilul in care e decorat. ,   Desi ar fi idealul agorafobicilor pentru ca ‘mare’ sau ’spatios’ nu-s chiar cuvintele care descriu cel mai bine subsolul Stambei, nu te simti inghesuit deloc. Tare. Altfel vorbind nu te simti inghesuit nici de scoruri, berea e si la 8 lei dar si la 5.. Asa ca, daca te nimeresti prin zona, da o tura si pe acolo, chiar e de experimentat. Concluzia e ca e tare sa te dai in Stamba, mai ales daca o faci pe Gabroveni 19!

1 Mai la Vama Veche – review-ul Cronicarului –

Acea traditie care ne zbura de acasa pe extremitatile sudice ale Dobrogei si-a spus cuvantul si anul asta. A fost 1 mai 2009 si noi am fost la mare. Un 1 mai un pic mai ciudat, as zice “1 mai-ul in care n-a mai fost la fel” . Practic nici anul trecut nu a fost la fel, dar numai in sensul ca am lucrat la mare si aveam cazare.  A mirosit a tren accelerat.. a avut gust de bere proaspata s-a simtit si aroma hamsiei p-acolo pe undeva, a avut culoare de santal de portocale rosii imbogatit cu ceva alcool,  a sunat a reggae.. a sunat a drum and bass.. a mai sunat a suie paparude, depinde de directia in care te indreptai. Eu am auzit si clasicul “Strigati hei daca sunteti de-ai mei”, care tuna dinspre Corsarul, precum si “Wheels of fire, burn the night, ride across the sky” dinspre hangout-ul Piratilor, semn ca Vama e inca acolo.     Am vazut si grandiosul proiect al primariei Limanu, respectiv asa zisa pista de biciclete, caracterizata de mine ca si ‘Nuca in perete a secolului’. Am vazut si plaja goala, fara carciumi, care imi aduce aminte de niste vremuri care n-o sa mai revina in locul ala, pacat ca desi se vedea frumos, fericitii posesori de bemveuri sau mertane sau alte masini cu ’subufare’ si ‘genti’ si ’spoilare’ au ocupat marginea plajei ca pe parcarea din spatele blocurilor lor. Am vazut multe masini, foarte multe, sufocant de multe. Toata lumea se inghesuia pe aleea principala ca doar doar se remarca la ‘vreo pizda d-asta roacarita’ cu 323-ul diesel cu numere de Spania. Pur romanesc. Jalnic. Sunt totusi fericit, nu s-au depasit ‘cotele  normale’ de figuri proaste din partea cocalarilor. Altfel vorbind, se simtea dezorientare in randurile carciumilor, si daca unii au excelat prin norodul adunat, altii au cam avut de ce sa se planga dupa parerea mea. O statistica la repezeala ar spune ca Expirat-ul a fost full mai ca in fiecare an, dar anul asta muzica era uuun pic mai proasta, insa amenajarea e interesanta. Sa nu-i lase pe betivi la etaj ca se fac damage-uri!  CoolCat sau Culcat, cum i-or fi spus ei, in afara de seara cu eventul cu OCS eu nu am vazut nici urma de client p-acolo iar cum era amenajat.. prefer sa nu comentez, unora le-o fi placut, pe mine m-a lasat rece rau. Treaba cu clientii e de asemenea relativa, poate nu am trecut eu cand erau!  O steluta din cinci. Corsarul.. tare, spiritul clasic, oamenii care se duc acolo stiu de ce o fac; am auzit ca s-au distrat cu niste dnb p-acolo ceea ce m-a uimit intr-o mica masura. Oricum, de bun gust. Hand-ul ala mi s-a parut un loc un pic sinistru, desi arata ok, parca era o terasa de oameni invizibili. Am auzit ca OCS au cantat si la ei dar nu am fost atunci, insa de cate ori ma uitam in partea aia, nu vedeam nimic miscandu-se.. Ciudat. Goblin’n'Gulag, fuziunea care si-a asezat tabara pe fostul Gulag de asta vara, a cam dat cu cetatenii de pamant. Au facut super tare acolo, muzica a rupt in doua tot ce se putea rupe, madafacherul de Amon tavalea prin playere niste reprize de dubstep care au scos untul din public, Pin Pin la fel, niste chestii pe care nu puteai sa stai jos nici daca erai paralizat.. Selecta B, Chesarion, Zuza Boys iar, au varsat pe public cantitati insemnate de vibe placut..  Suie Paparude.. ce naiba mai pot sa comentez.. In fine, un loc unde merita sa stai. Stuf-ul.. la fel cum a fost in fiecare an, lume monstruos de multa, muzicile Stufului cel de toate verile, arata la fel ca intodeauna, o Mecca a dansului haotic, a berii la tonaj mare si a liberei bune dispozitii. Pe zi se asculta Pink Floyd. Ca doar vorbim de Stuf.   La Pirati aglomeratie mare de rockeri, metalul le tipa in ureche ei fredonau, motoarele se turau, fie ca erau IJ, Virago sau Triumph dar se vedea ca lumea se distreaza de minune. Tipic Piratilor. A fost un 1 mai reusit pana la urma, ma bucur ca m-am prezentat din nou ca ‘pe vremuri’ cu cortul, Ursusul, prietenii (nu pot sa nu-i mentionez pe domnii Alexandru Nedelcu si Nitu Catalin) si pregatit pentru vremea urata care s-a cam speriat de puzderia de lume.

Inca un 1 Mai in dulcele stil clasic.